Pe urmele Sfântului Paisie Aghioritul – un pelerinaj al credinței, al bucuriei și al comuniunii
- Aug 10
- 4 min read
Updated: Aug 15
Cu inimile pline de recunoștință, am pornit împreună, ca voluntari, într-un pelerinaj binecuvântat în Grecia, pe urmele Sfântului nostru ocrotitor, Paisie Aghioritul.
A fost mai mult decât o călătorie. A fost un timp în care am avut ocazia să ne apropiem de locurile în care a trăit, s-a rugat și a lucrat Sfântul Paisie, să ne închinăm la sfintele moaște ale unor Sfinți atât de dragi nouă și, mai ales, să fim împreună, în comuniune, ca o adevărată familie.
Primul popas important al călătoriei noastre a fost la Konitsa, orașul în care Sfântul Paisie a trăit până la plecarea sa în Sfântul Munte Athos. Aici am simțit, poate mai mult ca oriunde, emoția de a păși pe urmele copilăriei și tinereții sale.
Am urcat apoi la Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului de la Stomio, loc atât de drag Sfântului Paisie, pe care acesta a recondiționat-o între anii 1958 și 1962, înainte de a pleca în peninsula Sinai. Drumul până la mănăstire ne-a pus puțin la încercare, dar frumusețea locului și liniștea care ne-a întâmpinat au făcut ca fiecare pas să merite.
Am avut apoi bucuria de a vizita casa în care a viețuit Sfântul nostru iubit, Paisie Aghioritul. A fost un moment deosebit pentru fiecare dintre noi: să fim în locul în care Sfântul și-a petrecut o parte din viață, să vedem spațiul simplu în care a crescut și să ne imaginăm, măcar pentru câteva clipe, chipul și pașii celui care avea să devină un mare luminător al vremurilor noastre.
Bucuria noastră a fost cu atât mai mare cu cât am avut parte de întâlnirea cu Antonis, nepotul Sfântului Paisie, care ne-a primit cu multă căldură. Ne-a bucurat inimile povestindu-ne lucruri minunate din viața Sfântului și ne-a oferit daruri pe care le vom păstra cu drag, ca amintire a acestei întâlniri binecuvântate.
Am urcat apoi la Biserica Sfânta Varvara, loc legat de una dintre cele mai cunoscute și impresionante întâmplări din viața Sfântului Paisie. Aici, la vârsta de 15 ani, cuprins de o ușoară îndoială, a cerut un semn pentru a se întări în credință, iar Mântuitorul i S-a arătat. Am pășit în acel loc cu multă emoție și cu gândul la credința simplă, dar puternică, a Sfântului.
Pelerinajul nostru pe urmele Sfântului Paisie s-a încheiat la Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul de la Souroti, unde se află mormântul Sfântului. Ne-am închinat cu smerenie și recunoștință, rugându-l să ne fie în continuare ocrotitor, mijlocitor și călăuză în toate cele bune.
Dar drumul nostru prin Grecia nu s-a oprit doar la locurile legate de Sfântul Paisie. Pe parcursul călătoriei, am avut marea bucurie de a vizita și alte locuri sfinte și de a ne închina unor Sfinți apropiați de inimile noastre și grabnici ajutători.
I-am întâlnit, în rugăciune, pe Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Patapie, Sfânta Ipomoni, Sfântul Nicolae Planas, Sfântul Mare Mucenic Efrem cel Nou, Sfântul Porfirie Kapsokalivitul, Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir, Sfântul Grigorie Palama și Sfânta Anisia.
Un moment deosebit a fost și închinarea la Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, la Mănăstirea Kato Xenia, unde am venit cu rugăciuni, nădejdi și gânduri pentru cei dragi nouă.
Și pentru că un pelerinaj nu înseamnă doar rugăciune și drumuri, ci și bucuria de a fi împreună, am avut parte și de momente de relaxare și voie bună. După zilele pline de urcușuri, vizite și rugăciune, ne-am bucurat de soarele Greciei și de mare. Am râs, ne-am jucat, ne-am răcorit în apa mării și ne-am bucurat ca niște copii de câteva clipe simple, dar atât de frumoase. Au fost momente care ne-au adus și mai aproape unii de alții și care ne-au rămas în suflet alături de toate locurile sfinte pe care le-am vizitat.
Am descoperit că bucuria unui astfel de pelerinaj se află și în lucrurile mici: în cântecele și poveștile de pe drum, în oboseala împărtășită, în glumele care ne-au făcut să râdem, în mesele luate împreună, în ajutorul oferit atunci când unul dintre noi avea nevoie și în fiecare „Doamne ajută!” spus din inimă.
Au fost zile în care am mers mult, am urcat, am coborât, am obosit și ne-am odihnit împreună. Zile în care am trecut de la liniștea unei mănăstiri la veselia unei băi în mare, de la emoția întâlnirii cu un loc sfânt la râsetele și poveștile din autocar. Și poate tocmai această împletire dintre rugăciune și bucurie a făcut ca pelerinajul nostru să fie atât de viu și de frumos.
Acest pelerinaj ne-a întărit credința, ne-a apropiat unii de alții și ne-a amintit că adevărata bucurie se găsește în comuniunea cu Dumnezeu și cu aproapele.
Ne întoarcem acasă cu inimile pline de recunoștință, cu amintiri pe care le vom purta mult timp în suflet și cu nădejdea că toate rugăciunile înălțate în aceste locuri binecuvântate vor aduce rod în viețile noastre.
Poate că am plecat în Grecia pentru a merge pe urmele Sfântului Paisie, dar ne-am întors cu sentimentul că, într-un fel, Sfântul ne-a adunat pașii, ne-a apropiat inimile și ne-a învățat încă o dată că sfințenia nu este lipsită de bucurie. Dimpotrivă, acolo unde este Dumnezeu, este și pace, și iubire, și bucurie, și comuniune.
Slavă lui Dumnezeu pentru această experiență, pentru toate binecuvântările primite, pentru Sfinții care ne-au primit în locurile lor și pentru oamenii minunați alături de care am trăit aceste zile! 🤍🇬🇷
Sfinte Paisie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!